Vou deixar-vos mais uma das minhas traduções da poeta Ofelia Prodan, espero que gostem tanto quanto eu.
maşina de scris
el are în loc de inimă o maşină veche de scris. peste noapte o femeie bătrână vine, se aşază în faţa maşinii de scris şi bate rapid cu degete osoase şi uscate fiecare cuvânt. ea scrie ceea ce el visează. când el termină de visat, femeia se ridică de pe scaun, ia hârtiile scrise şi pleacă. de doi ani îl tot vizitează femeia aceasta. într-o seară s-a gândit la un vicleşug: va pune ceasul să sune înainte ca ea să termine de scris. a luat două somnifere şi s-a băgat sub plapumă. a adormit imediat şi a început să viseze. femeia a venit, s-a aşezat pe scaun şi a început să bată la maşina de scris. de data asta visul se derula atât de repede, încât, în momentul în care sună ceasul, hârtia rămase blocată în maşina de scris cam pe la jumătate. femeia rupse cealaltă jumătate şi dispăru. el se trezi, scoase hârtia rămasă şi citi. se gândi toată ziua la un nou vicleşug. când se făcu noapte luă din nou somnifere şi adormi imediat. de data asta se aşeză el la maşina de scris. femeia veni şi rămase în picioare în spatele lui, aplecându-se să privească peste umăr ce scrie. când ajunse la jumătate, el rupse coala de hârtie şi i-o întinse femeii. ea o luă cu bucurie în ochii obosiţi şi scoase din buzunarul larg al rochiei hârtia care îi trebuia lui. i-o întinse şi el o luă, apoi plecă de la maşina de scris, visând că se chinuie să lipească cele două jumătăţi şi că nu se potriveau în niciun fel una cu cealaltă.
Ofelia Prodan
Máquina de Escrever
Um rapaz em vez de ter um coração tem uma máquina de escrever velha. À noite vem uma mulher velha, senta-se à frente da máquina de escrever, com os dedos ossudos e magros, e bate rapidamente cada palavra. Ela escreve o que ele sonha. Quando o rapaz acaba de sonhar a mulher levanta-se da cadeira, agarra a folha escrita e vai embora. Há já dois anos que ele sonha com esta mulher. Uma noite lembrou-se de uma artimanha: pôs o despertador para tocar antes de ela acabar de escrever. Tomou dois soporíferos e enfiou-se na cama, adormeceu rapidamente e começou a sonhar. A mulher chegou, sentou-se na cadeira e começou a bater nos botões da máquina de escrever. Desta vez o sonho desenrola-se rapidamente, até que, no momento em que o despertador toca a folha fica parada a metade na máquina de escrever. A mulher rasga por metade e desaparece. Ele levanta-se, tira o resto da folha que foi deixada e lê. Durante o dia seguinte pensa numa nova artimanha. Quando anoitece toma de novo os soporíferos e adormece de imediato. Desta vez é ele quem se senta na máquina de escrever. A mulher chega e fica de pé atrás dele, inclina-se sobre o ombro dele para ver o que escreve. Quando ele chega a metade rasga a folha e entrega-a à mulher. Ela agarra-a enchendo de alegria os olhos cansados e tira do bolso largo do vestido a folha que lhe pertencia. Entrega-lhe e ele agarra-a, depois sai da máquina de escrever sonhando que se esforçava para colar as duas metades e que estas não se ajustavam uma à outra de nenhuma maneira.
Irina Fonseca
Freud
eram doi în acelaşi trup
şi ne înţelegeam de minune
ne înţelegeam aşa de bine
că nimeni nu bănuia că suntem doi
într-un singur trup
ba chiar complet diferiţi
când aveam chef de vorbă
ne cedam bucuros locul unul altuia
când pofteam vreo mâncare mai delicioasă
aveam grijă ca fiecare să fie satisfăcut
dacă muream după vreo femeie
găseam fiecare cea mai elegantă soluţie
să ajungem între coapsele ei
treaba naibii a fost însă când
ne-am îndrăgostit
atunci am devenit brusc agresivi
certăreţi îngrozitor de geloşi
nu ne mai suportam deloc
încercam să ne furăm locul unul altuia
până când trupul sătul
până peste cap de mofturile noastre
îl chemă pe Freud şi Freud
ne-a luat fără nicio remuşcare locurile
şi a rămas într-un mod trist şi banal
singur într-un singur trup
Freud
Éramos dois no mesmo corpo
E entendíamo-nos perfeitamente
Entendíamo-nos tão bem
Que não havia suspeita por ninguém
Que éramos dois no mesmo corpo
Apesar de muito diferentes.
Quando tínhamos vontade de conversar
Facilmente sucedíamos um ao outro
Quando comíamos algo mais delicioso
Tentávamos que cada um ficasse satisfeito
Ao morrer de amores por uma mulher
Encontrávamos em cada um a elegante solução
Para lhe chegarmos às ancas
O pior foi quando nos apaixonámos
E foi por isso
Que nos tornámos agressivamente rudes
Discussões terríveis por ciúmes
Já não nos suportávamos mais
Começámos a querer o lugar um do outro
Até que o corpo saturado
Até não poder mais com os nossos caprichos
Chama Freud e Freud
Tomou-nos o lugar sem nenhum arrependimento
E permaneceu de um modo triste e banal
Sozinho num corpo só.
La revedere / Até à próxima
